Un an de singuratate

Nu s-a schimbat nimic.Pana si limbajul a inceput sa fie asemanator.Ramane cum s-a stabilit.Adica aproape ca inainte.

Dupa intermettoul de Paste,unde rudele sau mai vazut intre ele,cele cu suflet,ne reintoarcem,asa cum relata in reportajul sau de la Sangeru,Lucian Avramescu,la saracie.

Numaram zilele de lasata secului pana la pensie sau pana la chenzina,deja cheltuita.

Se implineste un nou an de singuratate.Despre Marguez nu mai am primit vesti,dar ele in cazul cancerului lingfatic nu pot fi bune,astfel ca si din spre Paris avem acelas deal de singurattate columbiana.

Asa ne petrecem restul de viata,in singurataturi.De pretutindeni primim semnale doar de dezaprobare si de respingere.De parca ne-am fi transformat in ghetari nordici pentru toata lumea.

Poate ca gresim si noi.Poate ca suntem exilati in propria tara,in propria ograda,in propria camera, inchiriata cu ultimii bani,fara rezeve,fara sperante,fara perspective.Este o drama cand pierzi un dinte,dar cand nu mai ai nici unul…si nici bani de CD-uri.

Ne plangem in vazduhul indiferent si nepasator,fiecare fiind interesat doar de el si buna lui bunastare.Am devenit o planeta de egoisti,desi pe la New Jork aflu ca mai sunt niste romani,care-l viziteaza pe Florinel Enache,omul cu tripla amputatie,in urma peripetiilor prin Afganistan,plecat ,precum fratele meu in Sahara,pentru pricopseala si intoars doar cu o mana si aceea goala.

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s