Ma intalnesc adesea cu un fost securist,in prezent pensionar.Arata bine,traieste singur.Are un baiat si sotia lui il ajuta cu hrana.
Sta mai toata ziua pe banca,afara si incearca sa converseze cu femeile,desi nu prea mai poate,din cauza unui fost atac cerebral.
Este jovial,ridica palaria salutand,cand eu si sotia trecem pe langa el.Mi-a spus ca este din Calafat,de acolo de unde s-a facut podul si Iulian Vlad,care si el inca traieste ,este tot de pe acolo.L-am rugat sa-mi spuna ce facea in activitate.Si-a lipit buzele cu doua degete,s-in semn de refuz.
I-am spus ca sunt un corespondent Word press si doresc sa fac cunoscute anumite aspecte din activitatea sa,ca tot a trecut timpul si multe s-au prescris.Rade,tinandu-se de buzele inchise de la gura,cu cele doua degete.
Pare sa fi fost om pasnic,binevoitor.Cred ca a scris toata viata acea maculatura care se afla acum la CNSAS si de care eu,de pilda,nu mai vreau sa am cunostinta,pentru ca toti am fost vinovati,cum suntem si acum,de toate cele ce ni s-a intamplat si ni se intampla.Am aflat acest lucru,aseara,de la un regizor,de origine evreu,care lucreaza in Romania,are un nume lung si greu si a avut un amplu interviu la Digi.
Spunea regizorul ca,in Africa de Sud,a fost un proces deschis al reconcilierii nationale,in cadrul sau,oamenii ridicandu-se in picioare si marturisind ce-au facut.Dupa aceea se asezau si vorbea altcineva.Doar asa s-a reusit sa se mai potoleasca adversitatea dintre oamenii aceleiasi natiuni,mai ales aceea dintre negri si albi,dupa care o parte dintre albi s-au reintors in tara.Sugera ca acelas lucru ar fi fost necesar si la noi sa se petreaca.Mai aduga ca,in SUA,vecinii au grija de gospodaria celui plecat in concediu,acesta lasand totul in seama lor.Este o solidaritate in bunul sens al cuvantului.
