Zgomotele strazii

Ne aflam inca in canicula.Ziua este un continuu parjol.O spun sirenele ,care nu se opresc pe parcursul intregii zile,cu intensitate tot mai accentuata spre dupa-amieze.

Locuiesc in al doilea rand de blocuri, de la o strada suoercirculata.Stiu exact,fara sa ma uit la ceas,cand este patru si treizeci,dupa uruitul primului tramvai,miriapod cu roti metalice,pe sine tot metalice.Doar pentru zgomotul de metal pe metal ar trebui desfiintate.Curios,pe parcursul zilelor,zgomotul lor se estompeaza, in cel rezultat in urma unei circulatii diverse,predominat de uruitul  cauciucului incins al masinilor pe asfaltul prost turnat,cu destule denivelari.

Aerul este greu respirabil,lipsit de oxigen,desi oamenii se incapataneaza sa umble,in treburi diverse,lucrul dand inca o aparenta de activitate.

Fara macar un ventilator in casa, nu ai cum sa nu te ia ameteala.

Sunt cele mai grele zile ale anului.Mai grele decat cele geroase,cu multa zapada.

Acum incep sa inteleg pe oamenii din Edirne sau din alte localitati din drumuirile noastre spre Istambul,inverse decat cele ale fostilor cotropitori,intr-uin fel drept riposta la curajul si nebunia lor de a  se fi avantat atat de departe de locurile lor de bastina,cand ziua nu vedeai pe strazi tipenie de om si doar la apusul soarelui incepeau sa se miste.Pe noi ne mai apara inca argorii verzi,ei nici arbori nu mai aveau…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s