Apele amintirilor tineretii tanarului Verter, de Bucuresti

A fost odata un baiat,caruia sa-i yicem tot Verter si locuia in Bucuresti.

Intamplarea a facut,sa se intalneasca pe culoarele lungi si intunecoase ale Ministerului Transporturilor ,evident,cu o tanara,care i-a atras imediat atentia.Era inginer proiectant,cum se gaseau cu miile pe atunci,mai pe la toate cele noua etaje ale patrulaterului din fata Garii de Nord.Era blonda,cu parul lungut,fata alba,ochi albastri,un pic nasul cam lungut si drept facea nota discordanta.Trebuia acceptat acest mic impediment.

Tanarului Verter pe loc i-au sfarait calcaiele.A invitat-o la bufet.I-a oferit mamaliguta ,cu branza dulce si smanatana,pe atunci la mare cautare,fiind in perioada cartelelor alimentare.A condus-o pana la usa biroului ei si a aflat ca faceau parte din aceeasi mare intreprindere.I-a solicitat telefonul si i-a cerut intalnirea.A acceptat…

Mergeau la filme,la teatru si chiar la restaurant.O conducea pana la usa blocului si se intorcea noaptea tarziu,plin de vise,prin Bucurestiul pustiu.Traia cu mama ei,o pensionara,profesoara.S-a dus cu flori.Au conversat.In timpul zilelor ii scria neincetat scrisori infocate.Nu a trecut zi din an ,fara sa-i trimita cate o scrisoare lunga si frumoasa.Pe atunci nu exista nici internet si nici facebook.Postasul sau postarita avea in fiecare zi de dus la acea adresa cate o scrisoare,uneori chiar doua.

Se amuza,se rasfata.Dar ramanea rezervata si nu accepta nimic in plus.

La un moment dat,a cerut voie sa mai arunce o parte dintre scrisori,mai putin reusite,pentru ca nu mai avea unde le tine.

Mama ei era la fel de distanta si la un moment dat i-a spus ca nu are sanse.

Era interesanta simpla ei prezenta,faptul ca se multumea cu acte culturale si chiar cu unele seri dansante la restaurant,cu nimic altceva.Avea, desigur, pretentii mai mari,asteptari mai inalte.

Treptat inspiratia indragostitului respins a secat,scrisorile au devenit mai rare si despartirea inevitabil s-a produs.

Anii au trecut.Fiecare si-a vazut de drumul vietii,pe cai separate.

Au venit anii pensionarii.Lui Verter de Bucuresti i-a ramas in minte intiparit numarul ei de telefon.Mai suna ,din an in an,la aniversarea tatalui de mult decedat,sa mai intrebe de schimari si de sanatate.Nimic nu se intamplase.La ultimul telefon la care a raspuns,mama ei era rau.Tot impreuna,tot singure.Dupa aceea telefonul nu a mai sunat…O fi fost desfiintat sau inlocuit cu un telefon mobil necunoscut.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s