O vizita la cimitirul din satul natal.Cu ce ramanem!?

Trecusera peste treizeci de ani de cand nu mai fusesem in satul natal Falfani,comuna Stolnici,judetul Arges.

Intoarcerea la obarsii este un fel de responsabilitate,cu care nu esti mai niciodata pregatit sa te confrunti.Doream sa-mi vad fosta casa parinteasca,de mult vanduta -pe mai nimic.

Parintii mei iesisera la pensie ,din invatamant si observau, cu tristete, ca tot mai rara sunt vizitati,de cei trei baieti ai lor,aflati cu servici in capitala.Atunci au vandut si pentru ca aveau un lot de casa la Chitila,procurat de la principesa Bibescu,in 1947,s-au hotarat sa-si ridice acolo o casa noua.

Pana atunci,lotul fusese folosit drept gradina,pentru vecinul din spate,un fost lucrator linior la CFR,vecin cu noi din sat,care avea trei baieti si se trasese de mai mult timp la oras,paritii cumparand impreuna cu ei si zic la plural,pentru mai era un altul,pe nume Tinca,tot CFR-ist,care si el isi facuse casa laga noi,vecin cu Badea Florea,zis Chitoranu,dupa tata,chiabur si posesor de cazan de tuica la noi, in catunul Cochinesti.

Tinca  a ajuns sef de cadre la securitate sau la justitie,nu mai stiu exact,dar pe atunci erau inrudite,astfel ca doi baieti ai lui Badea au devenit ofiteri de securitate ,precum si Gheorghe Tinca ,baiatul cel mare al celui de al doilea consatean.

Gheorghe Tinca a ajuns,dupa revolutie,ambasadorul Romaniei la Washington iar pe timpul  lui Adrian Nastase,prim ministru,a devenit ministrul de externe.

Nu mica mi-a fost mirarea,ca,intrand in curtea bisericii,sa citesc pe prima cruce,din dreptul lacasului ,numele sau si inscrisul fost ministru de externe al Romaniei.

Iata ca ne trecem rapid prin viata si ramanem cu ceva  mentionat pe o cruce.Nici nu stiam ca murise.M-a surprins si faptul ca fusese adus sa fie ingropat in satul natal,cand putea sa fie la Bucuresti,intr-un cimitir militar,pentru ca fost si ofiter de securitate.

Cred ca multi,mai in varsta si-l amintesc.Venea adesea la emisiuni televizate.Era un blond,bonom,calm,contemplativ,sfatos.Nu stiu de ce si cand a murit,pentru s-a prapadit discret si prematur,asa cum se intampla adesea cu noi toti.

Mai avem in acel cimitir inmormantat un general,pe nume Falfanescu,care a fost sef de mare unitate,in Ardeal,inainte de razboi si care,fiind ruda cu noi,a ajutat-o pe mama si pe tata,sa obtina doua posturi de invatatori,in localitatea Fofeldea,de langa Sibiu,ca nici atunci nu se prea gaseau posturi in inavatamant.Era chiar inainte de marea criza,pentru ca mama spunea ca  in 33 au fost vreo sase luni cand nu au primit lefurile si au trait din mila parintilor elevilor…

Scriu toate acestea,legat de gestul frumos al ministrului Dan Sova,de a refuza mita unui constructor, pentru obtinerea unor contracte.Este onorant sa fii ministru si sa nu ti se poate reprosa compromisuri,pentru interese materiale,chiar daca ar fitentant acest lucru.Se vede bine cu ce ramanem,dupa ce nu mai suntem in viata…

In acelas cimitir se afla si bunica,precum si sora mea Angela,trecuta in nefinnta la nici treizeci si trei de ani,tot fosta invatatoare.Din nou aceeasi intrebare:cu ce ne alegem!?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s