Patria ,mama,te cheama !

Aveam saptesprezece ani cand am ajuns la Sankt Petersburg.Ma trimisese patria la studii in afara tarii.Eram mandru si increzator in viitorul meu.

Terminasem la Galati liceul militar de marina ca sef de promotie,din circa o suta de colegi si-mi alesesem orasul in care doream sa invat mai departe.

Nu m-am inselat.A fost tot ce se putea mai bun si mai interesant.

Era vara anului 1957,retineti!A trecut mult timp de atunci.

Urmele razboiului nu de mult trecut,adica de doisprece ani,erau inca vizibile.M-a impresionat va vedere un mare afis,cu care,de regula,incepeau filmele sovietice despre razboi:”Patria,mama,te cheama!”

Sub aceasta deviza,murisera douazeci de milioane de oameni,adica cat toata populatia Romaniei,in al doilea Razboi Mondial,din partea populatiei Uniunii Sovietice.

Ma cutremura acest lucru.

Faceam excursii prin oras,pe la diverse edificii,impreuna cu profesoara de limba rusa,pentru a ne familiariza cu vorbirea limbei ruse,venind in acest scop inca din luna iulia,ca la inceputul lui septembrie sa putem incepe cursurile,ce se predau in ruseste.

Progreasam rapid,in special cei mai vorbaresti si indeosebi,in relatiile directe cu fetele prin oras,destul de atente si binevoitoere.Participam si la serate dansante,in diverse locuri si observam cum colegii din anii mai mari se familiarizasera deplin si se simteau ca acasa.Profesoara ne-a dus la Crucisatorul Aurora,cel care a tras salva de declansare a Revolutiei bolsevice,din octombrie 1917,condusa de Vladimir Ilici Lenin.Am vizitat apoi Palatul Smolnai,si am vazut patul de fier in care a dormit Lenin,in timpul zilelor Revolutiei.Am aflat apoi,despre Nina Konstantinovici Krupscaia,ce avea sa-i devina sotie,desi nu era timp de asa ceva,fiind mai mult tovarasi de lupta si de actiune…

Am vazut marea statuie a lui Kirov,unul dintre conducatorii renumiti ai orasului Leningrad,cum s-a numit dupa moartea lui Lenin,impuscat cu un glont otravit de o anarhista,in anul 1924.Am vizita si marile uzine de Turbine,cu numele Kirov,ce atunci fabrica tuirbine pentru marea hidrocentrala de pe fluviul Nil,de la Asuan.

A trecut atata timp,sunt amanunte ce mi le amintesc deja cu greu si le spun,in sensul ca cineva este interesat sa le auda,pentru multe s-au schimbat intre timp si nu se mai pune accentul pe asemenea aspecte…

Patritismul este ceva sfant in Rusia.Era pe atunci psihoza luptei dintre cele doua lagare:socialist si imperialist.Se lucra intens pentru reinarmari.Se faceau aplicatii pe mare si am participat si eu la o practica in Marea Nordului,din portul Severomorsk,fiind ambarcat pe un distrugator.Era vara anului 1958.Atunci am vazut aurorra boreala si ma tot temeam in taina sa nu ne intalnim cu navele Pactului NATO.

Am invatat cu usurinta,nu am p[ierdut nici un examen,m-aam indragostit de Noptile albe din Sankt Petersburg si in final m-am casatorit acolo si mi s-a nascut si singurul copil…

Revnit in tara,in 1962,am tot fost marginalizati,in special cei casatoriti in URSS,ca in 1965 sa fim trecuti in rezerva fortat,cei ce am refuzat sa divortam,fiind considerati prezumtivi spioni sovietici.Acest lucru mi-a intrerupt cariera militara si are repercursiuni si acum,avand o pensie de trei ori mai mica in raport cu colegii mei neinsurati in  timpul studiilor…Asa se intampla in vita,in dictatura.Numai ca nici dupa ea,nimic pentru noi nu s-a schimbat,fiind in continuare …pedepsiti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s