Cat mai suntem,cat mai sunt/Bucuratii pe parinti

Eram in autobuzul 1o5,cu sacose de la piata.

La o statie urca o tanara femeie,in pantaloni de trening,cam murdari,spune niste obisnuite introduceri de rugaminti de cersit,legate de ajutorul Dumnezeiesc,dupa care ,brusc,incepe sa cante,poezia despre parinti,a lui Adrian Paunescu.

Curios este faptul ca o cunostea in intregime si nu se oprea din cantat…

Tocmai trecuse ziua mea si fiica m-a felicitat doar pe Fecebook,spunand ,ca de obicei ,ca este racita.Nici de un telefon nu mai era loc.

Cat mai suntem,cat mai sunt/Bucuratii pe parinti!?

Iata in ce fel se manifesta uneori bucuria!? Putea fi si mai rau,sa nu functioneze calculatorul sau mai stiu eu ce alte represalii,cum am citi tot pe FB ca a patit o femeie, din partea nepotilor,pentru ca nu le-a data averea.Era pe patul de spital…

Despre ce recunostinta sa vorbim?!

Vremurile sunt atat de aspre,relatiile atat de acutizate,chiar in interiorul familiilor,ca astfel de indemnuri sunt adesea deziderate desarte.

Adesea recunostinta copiilor reprezinta deziderate desarte…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s