Cand eram, mergeam cu „Steaua”

Steaua sus rasare/Ca o taina mare/Steaua straluceste /si inveseleste…

Eram mici.Nu prea intelegeam ce spunem.Eram cu gandul mai mult la bani sau la daruri.

Oamenii ne primeau.Ne gandeam inainte si mergeam doar in anumite locuri,cunoscute.

Parintii mei erau invatatori in sat si poate de aceea nu prea ne refuzau.

Erau vremuri din jurul anilor cincizeci,imediat dupa marea seceta.

Nimeni n-o ducea pe roze.

Mergeam si cu Ion,un vecin,care avea rude in Stolnici si trebuia sa ne descaltam,ca sa trecem garla ,adica raul Cotmeana,rece ca ghetata.Era cam de o jumatate de metru latime,atunci cand nu ploua la deal.Venea si furioasa si tulbure apa,cand ploua.Lua cu ea radacini,parea pericukoasa.Dar in restul anului nu prezenta nici un interes.Doar ca strica podetele cand venea mare iar oamenii cu carutele trebuiau sa ocoleasca pe la podul de la gara,cand nu se incumetau sa treaca prin vad,de teama de a nu ramane impotmoliti in nisipul albiei.

Inca de pe atunci ne uitam si dupa fetele de varsta noastra.Aveam turbane poleite pe cap si paream mai inalti decat in realitate.

Ziua se incheia destul de obositor.Banii ni-i lua fratele mai mare,spunand ca ne va aduce bomboane de la oras.Cand venea in vacanta,dupa cateva luni,desigur ca se prefacea ca a uitat si nu ne aducea nimic.Eu si fratele mai mic ramaneam mereu cu buza umflata.Daca mai si protestam,ne dadea cate o palma dupa ceafa.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s