La Luciu-Giurgeni,unde se varsa Ialomita in Dunare

In anul 1966 am ajuns la Giurgeni,pentru constructia podului rutier peste Dunare-Giugeni-Vadu Oii.Pana in 1969,cand noi l-am inaugurat,traversarea mijloacelor auto si a oamenilor din zona se facea cu bacul.

Mi-a amintit de aceste locuri un taran,din Dabuleni,care s-a revoltat la colectivizare si a ajuns in lagarele de munca,printre care si acesta.A mentionat ca au lucrat la un dig de aparare contra inundatiilor localitatii,pe care l-au facut lucrand cu roabele.

Eu am vazut acel dig,dar nu mi-am inchipuit ca a fost construit manual.

Ialomita practic nu are deloc maluri.La orice viitura zona devenea inundabila.Am fost la pescuit in Ialomita,cu alaul,intr-o zi de duminica,impreuna cu gazda,pentru ca initial am locuit in sat ,la tarani.Apa era pana la brau si ne luptam,fara prea mult succes,cu o multime de tantari.Pestele era mic,dar bun de saramura.Luciu vine de la intinderea de ape.

Dunarea ,in aceasta portiune, este stransa intr-o matca iar primavara vuiestede  presiunea apelor involburate ce vin din amonte.Este periculos sa locuiesti in aceste locuri,permanent aflate in pericol de inundare.Pentru aceasta s-au construit diguri,dar ele trebuiesc consolidate si intarite an de an.

Pentru a evita aceste situatii,noi am construit viaducte lungi,din grinzi de beton armat precomprimat, de acces iar podul este inalt deasupra albiei Dunarii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s