„Steaua fara nume”-piesa de teatru, de Mihail Sebastian

Intamplarea face sa locuiesc in prezent intr-un cartier invecinat cu cel ce poarta numele marelui dramaturg.Numele sau este legat acum de numele unui nou cartier al capitalei,cu blocuri,situat in spatele Casei Poporului,durabile,prezentabile,rodul perioadei constructiilor cu pretentii, de dupa cutremurul din 77,intr-o fosta zona vitregita a orasului,cu case pipernicite,denumita Rahova.

M-a surprins romantismul temei.Pe atunci eram foarte tanar.Am fost incantat de pasiunea  dragostei,a tineretii,a sperantelor desarte ale vietii,cu neimplinirile ei, adesea cele mai frecvente.

Aveam,din intamplare, o prietena-mult spus,pe nume Mona,-omonim cu cel al personajului principal.Era o partenera de vacanta din copilarie, o fata ce venea in vacanta la  bunici, la tara ,din capitala si juca cu noi volei,in cerc.Faptul ca facea cu noi companie iar noi toti ii adresam ei mingea,in semn de afectiune si atentie,ne umplea inima de bucurie.Eram mai multi baieti, in concurenta.Tarziu,am aflat ca si ei ii facea placere acest lucru si chiar a devenit voleibalista de clasa, in plus profesoara de sport.

Despre  piesa nu-mi amintesc prea multe lucruri.Era un profesor,poate de astronomie sau de istorie si o fata Mona,idragostita de stele,asa cum sunt mai toate femeile acum pe facebook,cu pupici,cafele,flori si suspine de amor…